Chapter 19

 (Cqtre mai marele ckntqreyilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, wi kntinderea lor vestewte lucrarea mknilor Lui.

 O zi istorisewte alteia acest lucru, o noapte dq de wtire alteia despre el.

 Wi aceasta, fqrq vorbe, fqrq cuvinte, al cqror sunet sq fie auzit:

 dar rqsunetul lor strqbate tot pqmkntul, wi glasul lor merge pknq la marginile lumii. Kn ceruri El a kntins un cort soarelui.

 Wi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntq, se aruncq kn drumul lui cu bucuria unui viteaz:

 rqsare la un capqt al cerurilor, wi kwi isprqvewte drumul la celalt capqt; nimic nu se ascunde de cqldura lui.

 Legea Domnului este desqvkrwitq, wi knvioreazq sufletul; mqrturia Domnului este adevqratq wi dq knyelepciune celui newtiutor.

 Orknduirile Domnului sknt fqrq prihanq, wi veselesc inima; poruncile Domnului sknt curate wi lumineazq ochii.

 Frica de Domnul este curatq, wi yine pe vecie; judecqyile Domnului sknt adevqrate, toate sknt drepte.

 Ele sknt mai de prey deckt aurul, deckt mult aur curat; sknt mai dulci deckt mierea, deckt picurul din faguri.

 Robul Tqu primewte wi el knvqyqtura dela ele; pentru cine le pqzewte, rqsplata este mare.

 Cine kwi cunoawte grewelile fqcute din newtiinyq? Iartq-mi grewelile pe cari nu le cunosc!

 Pqzewte de asemenea pe robul Tqu de mkndrie, ca sq nu stqpkneascq ea peste mine! Atunci voi fi fqrq prihanq, nevinovat de pqcate mari.

 Primewte cu bunqvoinyq cuvintele gurii mele, wi cugetele inimii mele, Doamne, Stknca mea wi Izbqvitorul meu!