Ce vom zice dar cq a cqpqtat, prin puterea lui, strqmowul nostru Avraam?

 Dacq Avraam a fost socotit neprihqnit prin fapte, are cu ce sq se laude, dar nu knaintea lui Dumnezeu.

 Cqci ce zice Scriptura? ,,Avraam a crezut pe Dumnezeu, wi aceasta i s`a socotit ca neprihqnire.``

 Knsq, celui ce lucreazq, plata cuvenitq lui i se socotewte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

 pe cknd, celui ce nu lucreazq, ci crede kn Cel ce socotewte pe pqcqtos neprihqnit, credinya pe care o are el, ki este socotitq ca neprihqnire.

 Tot astfel, wi David numewte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu, fqrq fapte, kl socotewte neprihqnit.

 ,,Ferice``, zice el, ,,de aceia ale cqror fqrq de legi sknt iertate, wi ale cqror pqcate sknt acoperite!

 Ferice de omul, cqruia nu -i yine Domnul kn seamq pqcatul!``

 Fericirea aceasta este numai pentru cei tqiayi kmprejur sau wi pentru cei netqiayi kmprejur? Cqci zicem cq lui Avraam credinya ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire.``

 Dar cum i -a fost socotitq? Dupq, sau knainte de tqierea lui kmprejur? Nu cknd era tqiat kmprejur, ci cknd era netqiat kmprejur.

 Apoi a primit ca semn tqierea kmprejur, ca o pecete a acelei neprihqniri, pe care o cqpqtase prin credinyq, cknd era netqiat kmprejur. Wi aceasta, pentru ca sq fie tatql tuturor celor cari cred, mqcar cq nu sknt tqiayi kmprejur; ca, adicq, sq li se socoteascq wi lor neprihqnirea aceasta;

 wi pentru ca sq fie wi tatql celor tqiayi kmprejur, adicq al acelora cari, nu numai cq sknt tqiayi kmprejur, dar wi calcq pe urmele credinyei aceleia, pe care o avea tatql nostru Avraam, cknd nu era tqiat kmprejur.

 Kn adevqr, fqgqduinya fqcutq lui Avraam sau seminyei lui, cq va mowteni lumea, n`a fost fqcutq pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihqniri, care se capqtq prin credinyq.

 Cqci, dacq mowtenitori sknt ceice se yin de Lege, credinya este zqdarnicq, wi fqgqduinya este nimicitq;

 pentrucq Legea aduce mknie; wi unde nu este o lege, acolo nu este nici cqlcare de lege.

 Deaceea mowtenitori sknt ceice se fac prin credinyq, pentruca sq fie prin har, wi pentruca fqgqduinya sq fie chezqwuitq pentru toatq sqmknya lui Avraam: nu numai pentru sqmknya aceea care este supt Lege, ci wi pentru sqmknya aceea care are credinya lui Avraam, tatql nostru al tuturor,

 dupqcum este scris: ,,Te-am rknduit sq fii tatql multor neamuri.`` El, adicq, este tatql nostru knaintea lui Dumnezeu, kn care a crezut, care knviazq moryii, wi care cheamq lucrurile cari nu sknt, ca wi cum ar fi.

 Nqdqjduind kmpotriva oricqrei nqdejdi, el a crezut, wi astfel a ajuns tatql multor neamuri, dupqcum i se spusese: ,,Awa va fi sqmknya ta.``

 Wi, fiindcq n`a fost slab kn credinyq, el nu s`a uitat la trupul squ, care era kmbqtrknit, -avea aproape o sutq de ani, -nici la faptul cq Sara nu mai putea sq aibq copii.

 El nu s`a kndoit de fqgqduinya lui Dumnezeu, prin necredinyq, ci, kntqrit prin credinya lui, a dat slavq lui Dumnezeu,

 deplin kncredinyat cq El ce fqgqduiewte, poate sq wi kmplineascq.

 De aceea credinya aceasta ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire.``

 Dar nu numai pentru el este scris cq ,,i -a fost socotitq ca neprihqnire``;

 ci este scris wi pentru noi, cqrora de asemenea ne va fi socotitq, nouq celor ce credem kn Cel ce a knviat din moryi pe Isus Hristos, Domnul nostru,

 care a fost dat din pricina fqrqdelegilor noastre, wi a knviat din pricinq cq am fost socotiyi neprihqniyi.