Chapter 2

 Kn norod s`au ridicat wi prooroci mincinowi, cum wi kntre voi vor fi knvqyqtori mincinowi, cari vor strecura pe furiw erezii nimicitoare, se vor lepqda de Stqpknul, care i -a rqscumpqrat, wi vor face sq cadq asupra lor o pierzare nqpraznicq.

 Mulyi ki vor urma kn destrqbqlqrile lor. Wi, din pricina lor, calea adevqrului va fi vorbitq de rqu.

 Kn lqcomia lor vor cquta ca, prin cuvkntqri knwelqtoare, sq aibq un ckwtig dela voi. Dar osknda ki pawte de multq vreme, wi pierzarea lor nu dormiteazq.

 Cqci dacq n`a cruyat Dumnezeu pe kngerii cari au pqcqtuit, ci i -a aruncat kn Adknc, unde stau knconjurayi de kntunerec, legayi cu lanyuri wi pqstrayi pentru judecatq;

 dacq n`a cruyat El lumea veche, ci a scqpat pe Noe, acest propovqduitor al neprihqnirii, kmpreunq cu alyi wapte inwi, cknd a trimes potopul peste o lume de nelegiuiyi;

 dacq a oskndit El la peire wi a prefqcut kn cenuwq cetqyile Sodoma wi Gomora, ca sq slujeascq de pildq celor ce vor trqi kn nelegiuire,

 wi dacq a scqpat pe neprihqnitul Lot, care era foarte kntristat de viaya destrqbqlatq a acestor stricayi;

 (cqci neprihqnitul acesta, care locuia kn mijlocul lor, kwi chinuia kn toate zilele sufletul lui neprihqnit, din pricina celor ce vedea wi auzea din faptele lor nelegiuite;) -

 knsemneazq cq Domnul wtie sq izbqveascq din kncercare pe oamenii cucernici, wi sq pqstreze pe cei nelegiuiyi, ca sq fie pedepsiyi kn ziua judecqyii:

 mai ales pe ceice, kn pofta lor necuratq, umblq poftind trupul altuia, wi dispreyuiesc stqpknirea.

 pe cknd kngerii, cari sknt mai mari kn tqrie wi putere, nu aduc knaintea Domnului nicio judecatq batjocoritoare kmpotriva lor.

 Dar acewtia, ca niwte dobitoace fqrq minte, din fire sortite sq fie prinse wi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri kn knsqw stricqciunea lor,

 wi kwi vor lua astfel plata cuvenitq pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este sq trqiascq kn plqceri ziua nameaza mare. Ca niwte kntinayi wi spurcayi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cknd ospqteazq kmpreunq cu voi.

 Le scapqrq ochii de preacurvie, wi nu se saturq de pqcqtuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsq la lqcomie, sknt niwte blestemayi!

 Dupq ce au pqrqsit calea cea dreaptq, au rqtqcit, wi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fqrqdelegii.

 Dar a fost mustrat aspru pentru cqlcarea lui de lege: o mqgqriyq necuvkntqtoare, care a knceput sq vorbeascq cu glas omenesc, a pus frku nebuniei proorocului.

 Oamenii acewtia sknt niwte fkntkni fqrq apq, niwte nori, alungayi de furtunq: lor le este pqstratq negura kntunerecului.

 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele cqrnii wi cu desfrknqri, pe cei ce de abia au scqpat de cei ce trqiesc kn rqtqcire.

 Le fqgqduiesc slobozenia, kn timp ce ei knwiwi sknt robi ai stricqciunii. Cqci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

 Kn adevqr, dacq, dupqce au scqpat de kntinqciunile lumii, prin cunoawterea Domnului wi Mkntuitorului nostru Isus Hristos, se kncurcq iarqw wi sknt biruiyi de ele, starea lor de pe urmq se face mai rea deckt cea dintki.

 Ar fi fost mai bine pentru ei sq nu fi cunoscut calea neprihqnirii, deckt, dupqce au cunoscut -o, sq se kntoarcq dela porunca sfkntq, care le fusese datq.

 Cu ei s`a kntkmplat ce spune zicala adevqratq: ,,Cknele s`a kntors la ce vqrsase``, wi ,,scroafa spqlatq s`a kntors sq se tqvqleascq iarqw kn mocirlq.``