Chapter 15

 Elifaz din Teman a luat cuvkntul, wi a zis:

 ,,Se cade sq dea knyeleptul ca rqspuns knyelepciune dewartq? Sau sq-wi umfle pieptul cu vknt de rqsqrit?

 Sq se apere prin cuvinte cari n`ajutq la nimic, wi prin cuvkntqri cari nu slujesc la nimic?

 Tu nimicewti chiar wi frica de Dumnezeu, nimicewti orice simyire de evlavie fayq de Dumnezeu.

 Nelegiuirea ta kyi ckrmuiewte gura, wi kmprumuyi vorbirea oamenilor vicleni.

 Nu eu, ci gura ta te oskndewte, buzele tale mqrturisesc kmpotriva ta.

 Tu ewti omul care s`a nqscut kntki? Te-ai nqscut tu knaintea dealurilor?

 Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; wi ai sorbit din ele knyelepciune pentru tine?

 Ce wtii tu wi sq nu wtim wi noi? Ce cunowtinyq ai tu pe care sq n`o avem wi noi?

 Kntre noi sknt peri albi, bqtrkni, oameni mai knziliyi deckt tatql tqu.

 Puyin lucru sknt mkngkierile lui Dumnezeu pentru tine, wi cuvintele cari-yi vorbesc atkt de blknd?...

 Kncotro te trage inima, wi ce knseamnq aceastq privire yintq a ochilor tqi?

 Ce! kmpotriva lui Dumnezeu kyi kndrepyi tu mknia, wi-yi ies din gurq cuvinte ca acestea?

 ,Ce este omul, ca sq fie curat? Wi poate cel nqscut din femeie sq fie fqrq prihanq?

 Dacq n`are kncredere Dumnezeu nici kn sfinyii Sqi, dacq nici cerurile nu sknt curate knaintea Lui,

 cu ckt mai puyin fiinya urkcioasq wi stricatq-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

 Vreau sq te knvqy, ascultq-mq! Voi istorisi ce am vqzut,

 ce au arqtat knyelepyii, ce au descoperit ei, auzind dela pqrinyii lor,

 cqrora singuri li se dqduse yara, wi printre cari nici un strqin nu venise kncq.

 ,Omul cel rqu kwi duce kn neliniwte toate zilele vieyii, toyi anii de cari are parte cel nelegiuit.

 Yipete de spaimq rqsunq la urechile lui: Kn mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

 El nu trage nqdejde sq scape de kntunerec, vede sabia care -l ameninyq;

 aleargq kncoace wi kncolo sq caute pkne, wtie cq -l awteaptq ziua kntunerecului.

 Necazul wi neliniwtea kl knspqimkntq, wi se aruncq asupra lui ca un kmpqrat gata de luptq.

 Cqci a ridicat mkna kmpotriva lui Dumnezeu, s`a kmpotrivit Celui Atot Puternic,

 wi a avut kndrqzneala sq se nqpusteascq asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

 Avea faya acoperitq cu grqsime, coapsele kncqrcate cu osknzq,

 wi locuia kn cetqyi nimicite, kn case pqrqsite, sortite sq fie dqrkmate.

 Nu se va mai kmbogqyi, averea nu -i va crewte, wi avuyia nu se va mai kntinde pe pqmknt.

 Nu va putea iewi din kntunerec, flacqra ki va arde mlqdiyele, wi Dumnezeu kl va pierde cu suflarea gurii Lui.

 Dacq se kncrede kn rqu, se knwealq, cqci rqul ki va fi rqsplata.

 Ea va veni knainte de capqtul zilelor lui, wi ramura lui nu va mai knverzi.

 Va fi ca o viyq despoiatq de roadele ei kncq verzi, ca un mqslin ale cqrui flori au cqzut.

 Cqci casa celui nelegiuit va ajunge stearpq, wi cortul omului stricat kl va mknca focul.

 El zqmislewte rqul wi nawte rqul: kn sknul lui coace roade cari -l knwealq.```