Chapter 29

 Iov a luat din nou cuvkntul kn pilde, wi a zis:

 ,,Oh! cum nu pot sq fiu ca kn lunile trecute, ca kn zilele cknd mq pqzea Dumnezeu,

 cknd candela Lui strqlucea deasupra capului meu, wi Lumina lui mq cqlquzea kn kntunerec!

 Cum nu sknt ca kn zilele puterii mele, cknd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

 cknd Cel Atotputernic kncq era cu mine, wi cknd copiii mei stqteau kn jurul meu;

 cknd mi se scqldau pawii kn smkntknq, wi stknca vqrsa lkngq mine pkraie de untdelemn!

 Dacq ieweam sq mq duc la poarta cetqyii, wi dacq kmi pregqteam un scaun kn piayq,

 tinerii se trqgeau knapoi la apropierea mea, bqtrknii se sculau wi stqteau kn picioare.

 Mai marii kwi opriau cuvkntqrile, wi kwi puneau mkna la gurq.

 Glasul cqpeteniilor tqcea, wi li se lipea limba de cerul gurii.

 Urechea care mq auzea, mq numea fericit, ochiul care mq vedea mq lquda.

 Cqci scqpam pe sqracul care cerea ajutor, wi pe orfanul lipsit de sprijin.

 Binecuvkntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vqduvei.

 Mq kmbrqcam cu dreptatea wi -i slujeam de kmbrqcqminte, neprihqnirea kmi era manta wi turban.

 Orbului ki eram ochi, wi wchiopului picior.

 Celor nenorociyi le eram tatq, wi cercetam pricina celui necunoscut.

 Rupeam falca celui nedrept, wi -i smulgeam prada din dinyi.

 Atunci ziceam: ,Kn cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

 Apa va pqtrunde kn rqdqcinile mele, roua va sta toatq noaptea peste ramurile mele.

 Slava mea va knverzi nekncetat, wi arcul kmi va kntineri kn mknq.`

 Oamenii mq ascultau wi awteptau, tqceau knaintea sfaturilor mele.

 Dupq cuvkntqrile mele, niciunul nu rqspundea, wi cuvkntul meu era pentru toyi o rouq binefqcqtoare.

 Mq awteptau ca pe ploaie, cqscau gura ca dupq ploaia de primqvarq.

 Cknd li se muia inima, le zkmbeam. wi nu puteau izgoni seninqtatea de pe fruntea mea.

 Kmi plqcea sq mq duc la ei, wi mq awezam kn fruntea lor; eram ca un kmpqrat kn mijlocul unei owtiri, ca un mkngkietor lkngq niwte kntristayi.