Chapter 44

 (Cqtre mai marele ckntqreyilor. Un psalm al fiilor lui Core. O ckntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, wi pqrinyii nowtri ne-au povestit lucrqrile, pe cari le-ai fqcut pe vremea lor, kn zilele de odinioarq.

 Cu mkna Ta, ai izgonit neamuri, ca sq -i sqdewti pe ei, ai lovit popoare, ca sq -i kntinzi pe ei.

 Cqci nu prin sabia lor au pus mkna pe yarq, nu brayul lor i -a mkntuit, ci dreapta Ta, brayul Tqu, lumina Feyei Tale, pentrucq ki iubeai.

 Dumnezeule, Tu ewti Kmpqratul meu: poruncewte izbqvirea lui Iacov!

 Cu Tine doborkm pe vrqjmawii nowtri, cu Numele Tqu zdrobim pe protivnicii nowtri.

 Cqci nu kn arcul meu mq kncred, nu sabia mea mq va scqpa;

 ci Tu ne izbqvewti de vrqjmawii nowtri, wi dai de ruwine pe cei ce ne urqsc.

 Noi, kn fiecare zi, ne lqudqm cu Dumnezeu, wi pururea slqvim Numele Tqu. -(Oprire).

 Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruwine, nu mai iewi cu owtirile noastre;

 ne faci sq dqm dosul knaintea vrqjmawului, wi ceice ne urqsc, ridicq prqzi luate dela noi.

 Ne dai ca pe niwte oi de mkncat, wi ne risipewti printre neamuri.

 Vinzi pe poporul Tqu pe nimic, wi nu -l socotewti de mare prey.

 Ne faci de ocara vecinilor nowtri, de batjocura wi de rksul celor ce ne knconjoarq.

 Ne faci de pominq printre neamuri, wi pricinq de clqtinare din cap printre popoare.

 Ocara mea este totdeauna knaintea mea, wi ruwinea kmi acopere faya,

 la glasul celui ce mq batjocorewte wi mq ocqrqwte, la vederea vrqjmawului wi rqzbunqtorului.

 Toate acestea ni se kntkmplq, fqrq ca noi sq Te fi uitat, fqrq sq fi cqlcat legqmkntul Tqu:

 da, inima nu ni s`a abqtut, pawii nu ni s`au depqrtat de pe cqrarea Ta,

 ca sq ne zdrobewti kn locuinya wacalilor, wi sq ne acoperi cu umbra moryii.

 Dacq am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, wi ne-am fi kntins mknile spre un dumnezeu strqin,

 n`ar wti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoawte tainele inimii?

 Dar din pricina Ta skntem junghiayi kn toate zilele, skntem priviyi ca niwte oi sortite pentru mqcelqrie.

 Trezewte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezewte-Te! Nu ne lepqda pe vecie!

 Pentruce Kyi ascunzi Faya? Pentruce uiyi de nenorocirea wi apqsarea noastrq?

 Cqci sufletul ne este doborkt kn yqrknq de mkhnire, trupul nostru este lipit de pqmknt.

 Scoalq-Te, ca sq ne ajuyi! Izbqvewte-ne, pentru bunqtatea Ta!