Chapter 2

Fiule, dacq vei primi cuvintele mele, dacq vei pqstra cu tine knvqyqturile mele,

dacq vei lua aminte la knyelepciune, wi dacq-yi vei pleca inima la pricepere;

dacq vei cere knyelepciune, wi dacq te vei ruga pentru pricepere,

dacq o vei cquta ca argintul, wi vei umbla dupq ea ca dupq o comoarq,

atunci vei knyelege frica de Domnul, wi vei gqsi cunowtinya lui Dumnezeu.

Cqci Domnul dq knyelepciune; din gura Lui iese cunowtinyq wi pricepere.

El dq izbkndq celor fqrq prihanq, dq un scut celor ce umblq kn nevinovqyie.

Ocrotewte cqrqrile neprihqnirii, wi pqzewte calea credinciowilor Lui.

Atunci vei knyelege dreptatea, judecata, nepqrtinirea, toate cqile cari duc la bine.

Cqci knyelepciunea va veni kn inima ta, wi cunowtinya va fi desfqtarea sufletului tqu;

chibzuinya va veghea asupra ta, priceperea te va pqzi,

ca sq te scape de calea cea rea, de omul care yine cuvkntqri stricate;

de ceice pqrqsesc cqrqrile adevqrate, ca sq umble pe drumuri kntunecoase;

cari se bucurq sq facq rqul, wi kwi pun plqcerea kn rqutate,

cari umblq pe cqrqri strkmbe, wi apucq pe drumuri sucite;

ca sq te scape wi de nevasta altuia, de strqina, care kntrebuinyeazq vorbe ademenitoare,

care pqrqsewte pe bqrbatul tinereyei ei, wi uitq legqmkntul Dumnezeului ei.

Cqci casa ei pogoarq la moarte, wi drumul ei duce la cei moryi:

niciunul care se duce la ea nu se mai kntoarce, wi nu mai gqsewte cqrqrile vieyii.

De aceea, tu sq umbli pe calea oamenilor de bine, wi sq yii cqrqrile celor neprihqniyi!

Cqci oamenii fqrq prihanq vor locui yara, wi oamenii nekntinayi vor rqmknea kn ea;

dar cei rqi vor fi nimiciyi din yarq, wi cei necredinciowi vor fi smulwi din ea.