Chapter 7

Nu wtiyi, frayilor, -cqci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea-cq Legea are stqpknire asupra omului cktq vreme trqiewte el?

Cqci femeia mqritatq este legatq prin Lege de bqrbatul ei cktq vreme trqiewte el; dar dacq -i moare bqrbatul, este deslegatq de legea bqrbatului ei.

Dacq deci, cknd ki trqiewte bqrbatul, ea se mqritq dupq altul, se va chema preacurvq; dar dacq -i moare bqrbatul, este deslegatq de Lege, awa cq nu mai este preacurvq, dacq se mqritq dupq altul.

Tot astfel, frayii mei, prin trupul lui Hristos, wi voi ayi murit kn ce privewte Legea, ca sq fiyi ai altuia, adicq ai Celuice a knviat din moryi; wi aceasta, ca sq aducem roadq pentru Dumnezeu.

Cqci, cknd trqiam supt firea noastrq pqmknteascq, patimile pqcatelor, aykyate de Lege, lucrau kn mqdularele noastre, wi ne fqceau sq aducem roade pentru moarte.

Dar acum, am fost izbqviyi de Lege, wi skntem moryi fayq de Legea aceasta, care ne yinea robi, pentruca sq slujim lui Dumnezeu kntr`un duh nou, iar nu dupq vechea slovq.

Deci ce vom zice? Legea este ceva pqcqtos? Nici de cum! Dimpotrivq, pqcatul nu l-am cunoscut deckt prin Lege. De pildq, n`aw fi cunoscut pofta, dacq Legea nu mi-ar fi spus: ,,Sq nu poftewti!``

Apoi pqcatul a luat prilejul, wi a fqcut sq se nascq kn mine prin porunca tot felul de pofte; cqci fqrq Lege, pqcatul este mort.

Odinioarq, fiindcq eram fqrq Lege, trqiam; dar cknd a venit porunca, pqcatul a knviat, wi eu am murit.

Wi porunca, ea, care trebuia sq-mi dea viaya, mi -a pricinuit moartea.

Pentrucq pqcatul a luat prilejul prin ea m`a amqgit, wi prin knsqw, porunca aceasta m`a lovit cu moartea.

Awa cq Legea, negrewit, este sfkntq, wi porunca este sfkntq, dreaptq wi bunq.

Atunci, un lucru bun mi -a dat moartea? Nicidecum. Dar pqcatul, tocmai ca sq iasq la ivealq ca pqcat, mi -a dat moartea printr`un lucru bun, pentruca pqcatul sq se arate afarq din cale de pqcqtos, prin faptul cq se slujea de aceeaw poruncq.

Wtim, kn adevqr, cq Legea este duhovniceascq: dar eu sknt pqmkntesc, vkndut rob pqcatului.

Cqci nu wtiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urqsc.

Acum, dacq fac ce nu vreau, mqrturisesc prin aceasta cq Legea este bunq.

Wi atunci, nu mai sknt eu cel ce face lucrul acesta, ci pqcatul care locuiewte kn mine.

Wtiu, kn adevqr, cq nimic bun nu locuiewte kn mine, adicq kn firea mea pqmknteascq, pentrucq, ce -i drept, am voinya sq fac binele, dar n`am puterea sq -l fac.

Cqci binele, pe care vreau sq -l fac, nu -l fac, ci rqul, pe care nu vreau sq -l fac, iacq ce fac!

Wi dacq fac ce nu vreau sq fac, nu mai sknt eu cel ce face lucrul acesta, ci pqcatul care locuiewte kn mine.

Gqsesc dar kn mine legea aceasta: cknd vreau sq fac binele, rqul este lipit de mine.

Fiindcq, dupq omul din lquntru kmi place Legea lui Dumnezeu;

dar vqd kn mqdularele mele o altq lege, care se luptq kmpotriva legii primite de mintea mea, wi mq yine rob legii pqcatului, care este kn mqdularele mele.

O, nenorocitul de mine! Cine mq va izbqvi de acest trup de moarte?..

Mulyqmiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pqmknteascq, slujesc legii pqcatului.