Chapter 2

Dupq patrusprezece ani, m`am suit din nou la Ierusalim kmpreunq cu Barnaba; wi am luat cu mine wi pe Tit.

M`am suit, kn urma unei descoperiri, wi le-am arqtat Evanghelia, pe care o propovqduiesc eu kntre Neamuri, kn deosebi celor mai cu vazq, ca nu cumva sq alerg sau sq fi alergat kn zqdar.

Nici chiar Tit, care era cu mine, mqcar cq era Grec, n`a fost silit sq se taie kmprejur,

din pricina frayilor mincinowi, furiwayi wi strecurayi printre noi, ca sq pkndeascq slobozenia, pe care o avem kn Hristos Isus, cu gknd sq ne aducq la robie;

noi nu ne-am supus wi nu ne-am potrivit lor nicio clipq mqcar, pentruca adevqrul Evangheliei sq rqmknq cu voi.

Cei ce sknt socotiyi ca fiind ceva-orice ar fi fost ei, nu-mi pasq: Dumnezeu nu cautq la faya oamenilor-acewtia, zic, ei cei cu vazq nu mi-au adaus nimic.

Ba dimpotrivq, cknd au vqzut cq mie kmi fusese kncredinyatq Evanghelia pentru cei netqiayi kmprejur, dupq cum lui Petru ki fusese kncredinyatq Evanghelia pentru cei tqiayi kmprejur, -

cqci Cel ce fqcuse din Petru apostolul celor tqiayi kmprejur, fqcuse wi din mine apostolul Neamurilor-

wi cknd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa wi Ioan, cari sknt priviyi ca stklpi, mi-au dat mie wi lui Barnaba, mkna dreaptq de knsoyire, ca sq mergem sq propovqduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tqiayi kmprejur.

Ne-au spus numai sq ne aducem aminte de cei sqraci, wi chiar awa am wi cqutat sq fac.

Dar cknd a venit Chifa kn Antiohia, i-am stqtut kmpotrivq kn fayq, cqci era de oskndit.

Kn adevqr, knainte de venirea unora dela Iacov, el mknca kmpreunq cu Neamurile; dar cknd au venit ei, s`a ferit wi a stat deoparte, de teama celor tqiayi kmprejur.

Kmpreunq cu el au knceput sq se prefacq wi ceilalyi Iudei, awa cq pknq wi Barnaba a fost prins kn layul fqyqrniciei lor.

Cknd i-am vqzut eu cq nu umblq drept dupq adevqrul Evangheliei, am spus lui Chifa kn faya tuturor: ,,Dacq tu, care ewti Iudeu, trqiewti ca Neamurile, wi nu ca Iudeii, cum silewti pe Neamuri sq trqiascq kn felul Iudeilor?``

Noi skntem Iudei din fire, iar nu pqcqtowi dintre Neamuri.

Totuw, fiindcq wtim cq omul nu este socotit neprihqnit, prin faptele Legii, ci numai prin credinya kn Isus Hristos, am crezut wi noi kn Hristos Isus, ca sq fim socotiyi neprihqniyi prin credinya kn Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentrucq nimeni nu va fi socotit neprihqnit prin faptele Legii.

Dar dacq, kn timp ce cqutqm sq fim socotiyi neprihqniyi kn Hristos, wi noi knwine am fi gqsiyi ca pqcqtowi, este oare Hristos un slujitor al pqcatului? Nicidecum!

Cqci, dacq zidesc iarqw lucrurile, pe cari le-am stricat, mq arqt ca un cqlcqtor de lege.

Cqci eu, prin Lege, am murit fayq de Lege, ca sq trqiesc pentru Dumnezeu.

Am fost rqstignit kmpreunq cu Hristos, wi trqiesc... dar nu mai trqiesc eu, ci Hristos trqiewte kn mine. Wi viaya, pe care o trqiesc acum kn trup, o trqiesc kn credinya kn Fiul lui Dumnezeu, care m`a iubit wi S`a dat pe Sine knsuw pentru mine.

Nu vreau sq fac zqdarnic harul lui Dumnezeu; cqci dacq neprihqnirea se capqtq prin Lege, degeaba a murit Hristos.