Chapter 6

De aceea, sq lqsqm adevqrurile kncepqtoare ale lui Hristos, wi sq mergem spre cele desqvkrwite, fqrq sq mai punem din nou temelia pocqinyei de faptele moarte, wi a credinyei kn Dumnezeu,

knvqyqtura despre botezuri, despre punerea mknilor, despre knvierea moryilor wi despre judecata vecinicq.

Wi vom face lucrul acesta, dacq va voi Dumnezeu.

Cqci cei ce au fost luminayi odatq, wi au gustat darul ceresc, wi s`au fqcut pqrtawi Duhului Sfknt,

wi au gustat Cuvkntul cel bun al lui Dumnezeu wi puterile veacului viitor-

wi cari totuw au cqzut, este cu neputinyq sq fie knoiyi iarqw, wi aduwi la pocqinyq, fiindcq ei rqstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, wi -L dau sq fie batjocorit.

Cknd un pqmknt este adqpat de ploaia care cade adesea pe el, wi rodewte o iarbq folositoare celor pentru cari este lucrat, capqtq binecuvkntare dela Dumnezeu.

Dar dacq aduce spini wi mqrqcini, este lepqdat wi aproape sq fie blestemat, wi sfkrwewte prin a i se pune foc.

Mqcar cq vorbim astfel, prea iubiyilor, totuw dela voi awteptqm lucruri mai bune wi cari knsoyesc mkntuirea.

Cqci Dumnezeu nu este nedrept ca sq uite osteneala voastrq wi dragostea, pe care ayi arqtat -o pentru Numele Lui, voi, cari ayi ajutorat wi ajutorayi pe sfinyi.

Dorim knsq ca fiecare din voi sq arate aceeaw rkvnq, ca sq pqstreze pknq la sfkrwit o deplinq nqdejde,

awa knckt sq nu vq leneviyi, ci sq cqlcayi pe urmele celor ce, prin credinyq wi rqbdare, mowtenesc fqgqduinyele.

Dumnezeu, cknd a dat lui Avraam fqgqduinya, fiindcq nu putea sq Se jure pe unul mai mare deckt El, s`a jurat pe Sine knsuw,

wi a zis: ,,Cu adevqrat te voi binecuvknta, wi kyi voi knmulyi foarte mult sqmknya.``

Wi astfel, fiindcq a awteptat cu rqbdare, a dobkndit fqgqduinya.

Oamenii, ce -i drept, obicinuiesc sq jure pe cineva mai mare; jurqmkntul este o chezqwie, care pune capqt oriwicqrei neknyelegeri dintre ei.

Deaceea wi Dumnezeu, fiindcq voia sq dovedeascq cu mai multq tqrie mowtenitorilor fqgqduinyei nestrqmutarea hotqrkrii Lui, a venit cu un jurqmknt;

pentruca, prin douq lucruri cari nu se pot schimba, wi kn cari este cu neputinyq ca Dumnezeu sq mintq, sq gqsim o puternicq kmbqrbqtare noi, a cqror scqpare a fost sq apucqm nqdejdea care ne era pusq knainte,

pe care o avem ca o ancorq a sufletului; o nqdejde tare wi neclintitq, care pqtrunde dincolo de perdeaua dinlquntrul Templului,

unde Isus a intrat pentru noi ca knainte mergqtor, cknd a fost fqcut ,,Mare Preot kn veac, dupq rknduiala lui Melhisedec``.